marți, martie 01, 2011

o zi obişnuită de 1 Martie








Azi noapte am visat că era iarnă, şi ningea cu fulgi bezmetici şi haioşi. Şoselele arătau ca o rochie de gală purtată de Lady Gaga, cu mici cristale sclipitoare, din organza albă, cu volănaşe de un alb imatur dar provocator. M-am trezit înfrigurată şi răsucită ca un covrigel cu susan uns cu miere...
Am deschis ochii, si soarele îmi invadase porii. M-am dezmeticit, şi am deschis larg fereastra pentru a lăsa visele să iasă afară, să zboare spre împlinire.Căldura mi-a învăluit simţurile, sugrumându-mi parcă respiraţia.Broboane de rouă mi-au acoperit tâmplele.M-am învârtit în casă, am reuşit sa agăţ pe mine o rochiţă din îngheţată de fistic, o gentuţă din paie împletite într-un dans frenetic pe ritmuri de salsa, mi-am răsucit părul sub o pălărioară din fire de iarbă de un verde crud, şi am zburat spre uşă.Tălpile goale îmi erau gâdilate de grăunţele de nisip, briza îmi sufla în palme.
Şi în sfârşit am văzut-o pe Ea. Era mai frumoasă decât îmi aminteam că a fost ieri. Albastrul în degrade ce se oglindea în volanele ei mă hipnotiza. Dantela albă care o unea cu plaja mă atrăgea cu o forţă de nedescris. Era marea mea iubire, prima şi singura iubire adevărată, necondiţionată, liberă, matură şi infantilă în acelaşi timp. Nici nu ştiu când am ajuns să mă unesc cu ea, dar era atât de plăcut si răcoritor...marea îmi furase rochiţa şi pălăria, în timp ce gentuţa se răsfăţa cu burtica la soare pe nisipul arzător. În timp ce apa sărată şi pură îmi inunda urechile, şi ochii, şi porii, şi tot....mi-am jurat că n-am să mai iubesc pe nimeni atât de mult, şi n-am să mai plec niciodată de acolo.

La mulţi ani tuturor, doamne şi domni, domnişoare şi cavaleri, fete şi băieţi, pentru că până la urmă primăvarea vine pentru toţi.Un început de basm!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu