joi, iulie 14, 2011

Cum stii cand sa renunti?





Intrebarea asta m-a "bantuit" de multe ori pana acum...Si azi a revenit...doar ca, eu detin doar intrebarea, si nu m-am straduit niciodata prea tare sa aflu raspunsul, de teama sa nu fie ceea ce oricum in adancul sufletului meu stiu...si ma intristeaza.

Sunt lucruri in viata la care nu trebuie sa renunti niciodata, lucruri pentru care trebuie sa lupti la nesfarsit, sa nu te dai batut, sa nu spui "nu mai pot". Cred insa ca relatiile sentimentale, prieteniile, iubitii sau iubitele, nu fac parte din aceasta categorie.
Cand inceteaza dragostea sa mai existe? Atunci cand pe canapeaua ta din sufragerie se instaleaza "obisnuinta". Si o gasesti mereu tolanita acolo, uitandu-se la filem cu happy-end, bandu-ti toata berea din frigider, si mancandu-ti popcorn-ul. Si orice ai face, nu poti sa o gonesti. Nu e binevenita, nu plateste chirie, dar nici nu-i ceri...si uite asa, pe zi ce trece..o accepti in viata ta...pentru ca intr-un final sa ajungi sa o indragesti si sa crezi ca ea este tot ceea ce-ti trebuie. Ajungi sa-ti spui ca daca iubirea a fugit intr-o zi fara sa-ti dea de stire, decat sa o cauti, sa o regasesti, mai bine te imprietenesti si mai mult cu "obisnuinta".
Oare...nu cumva exact atunci cand iubirea fuge de acasa (fara a mai conta de ce, cum, unde, sau cu cine)... trebuie sa stii sa renunti?

Sa-ti indesi intr-un geamantan peticit toate planurile, si visele si sperantele, si sa pleci in cautarea unei alte persoane alaturi de care sa-ti continui drumul si telul, si planurile?


joi, aprilie 07, 2011

Femei vs. Barbati:reactii post-despartire






Relatiile de iubire nu sunt precum cercul: fara inceput si fara sfarsit. Cu inceputul nu este intotdeauna clar, dar cand vine vorba de sfarsit, fiecare retinem si cel mai mic manunt din ziua cu pricina.(ex: era o zi de mai, era marti, 8, afara ploua marunt, deci nici foarte tare, dar nici ca intr-o ploaie de vara, si vantul adia usor, abia miscand frunzele pomilor, si eram amandoi pe o banca in Cismigiu, o banca verde de lemn, cu picioare din fier negru...etc etc) Si dupa acest sfarsit pe care toata lumea si-l inoculeaza in creier, urmeaza dezlantuirea slabiciunilor celor parasiti.
De cate ori nu ati vazut un barbat, care, dupa ce este parasit de iubita, si cunoaste astfel sfarsitul relatiei, nu-si ineaca amarul in cateva (mai multe, ce-i drept) sticle de bautura?Sau, ii stiti pe acei barbati care odata parasiti, dau 'iama" in fetele "de ocazie" cu care-si umplu noptile, si zilele, diminetile (dupa nevoie)? Si ei, barbatii singuri, tristi, dezolati si deci, parasiti, au intotdeauna o scuza plauzibila (zic ei) cu privire la comportamentul lor post-despartire: "Beau pentru ca vreau sa imi inec amarul". "Beau pentru ca vreau sa o uit, si asa reusesc sa-mi iau gandul de la ea". "Am fost cu altele pentru ca nu ma gandeam decat la ea, si am vrut sa gasesc un ". Si toata lumea din jur ii intelege pe acesti "bieti, sarmani" barbati abandonati. Cu totii isi ofera umarul pentru ca masculul sa verse cateva lacrimi dupa a 5-a seara petrecuta in compania unei prostituate, cu totii isi ofera cu draga inima canapeaua din living pentru a se tolani "abandonatul" mahmur dupa o noapte crunta de betie. Ii menajam pe acesti barbati, ii intelegem, le gasim reactiile total indreptatite, si mai mult decat atat, dam vina pentru "nenorocirea ce s-a abatut asupra " pe ea, femeia de care s-a despartit.
Dar ea? Ea ce are voie sa faca o femeie dupa despartire? Cu siguranta ei ii sunt rezervate raurile de lacrimi, duzinele de servetele nazale, serile petrecute in compania prietenelor inchise in case, sirul infinit al intrebarilor "De ce?", "De ce eu?", "De ce?", "De ce?"....
Oare cum as fi vazuta de prietenii mei daca mi-as ineca supararea dupa despartire in cateva sticle de tequila, si nu le-as mai putea raspunde la telefon pe motiv ca eram picata intr-un sant? Cu siguranta nu ar avea aceeasi reactie de intelegere pe care ar avea-o fata de cel de care m-am despartit daca ar fi in aceeasi stare de mahmureala ca si mine.
Si atunci....de ce ne luptam pentru egalitate?

joi, martie 31, 2011

Ne redeschidem portile sufletului!


"Atelierul de creatii" a prins viata din nou. Numai ca de data asta a revenit cu forte proaspete, cu mult mai multe vise ce vor fi carpite din bucatele de materiale, si cu foarte multa pofta de viata colorata!

Pentru inceput voi posta cateva mici creatii.


Fusta lunga cu betelie de elastic, cusuta manual, cu fermoar in spate, 90 leiBrosa multicolora 20 lei

Bentita-papion din dantela crosetata cu perluta in mijloc, 40 lei

Brosa din dantela crosetata cu perluta in mijloc 40 lei

Enjoy!

"weeding day".......dilema?


viata


.... poti sa-ti iei vitaminele, sa-ti platesti impozitele la timp, sa nu te bagi niciodata in fata cuiva cand stai la rand, iar Universul iti va da in continuare oameni pe care sa-i iubesti, ca mai apoi....sa-i lase sa-ti scape ca apa printre degete. Si cu ce mai ramai atunci? Cu vitaminele....si atat.

miercuri, martie 30, 2011

sarcina si copiii...





































Vine un moment in viata cand "trebuie", e"musai"...sau cel mai bine exprimat, SIMTIM, ca "personajul" noi doi, trebuie inlocuit cu "noi trei".Pentru ca povestea noastra a imbatranit, s-a plafonat, nu mai ofera lucruri noi, si nu mai face fata basmului.

Devenim mame pentru ca dam nastere unui prunc, pentru ca uitam de noi pentru un pitic ce este parte din sufletul, corpul si viata noastra.Suntem mame pentru ca ne dedicam viata unui suflet, care nu suntem noi. Suntem mame pentru ca muncim si luptam pentru puiul nostru. Suntem mame pentru ca pur si simplu asa simtim.


Suntem mame pentru ca asta este scopul pentru care noi, la randul nostru, avem mame care ne-au adus pe lume.

Nu pot sa-mi imaginez ca sunt femei care nu isi doresc sa sadeasca in pantecul lor samanta iubirii supreme. Nu pot sa-mi imaginez ca viata unui om poate fi implinita fara a avea in brate un pui de om.

Un suflet care intra in viata ta cu pasi marunti si manute minuscule, care se rostogoleste pe culoarele inimii tale, care gangureste in urechea ta interna. Care iti scalda pieptul in lacrimioare de roua, care iti spune ca te iubeste si care te invata sa iubesti neconditionat, oricand, oricum, oriunde. Orice om are o singura inima. O femeie insarcinata are doua inimioare care bat la unison. Doua inimioare care dupa nasterea prunctului raman conectate la nivel spritual pana la sfarsitul vietii pamantene, si care comunica dincolo de limitele limbajului vorbit.

Cu ce poti compara primele cuvinte ale piticului tau? Pe cat si pe ce poti vinde prima felicitare de 8 Martie facuta de manutele micutului tau in care timid, schiop si colorat iti scrie "La multi ani, Mami!Te iubesc"? Oare cat costa fericirea cu care-ti umple inima copilul tau ?


Cum sa nu-i iubesti zambetul stirb, si boroboatele?Cum sa nu adori ghidusiile, si carliontii, si mirosul pielii lui care este cel mai persistent si frumos parfum din toate? Cum sa nu-i contempli falcutele rosiatice, si nasucul cat un nasturel? Cum poti trai fara emotia si framantarea emotiei de a-ti vedea in fiecare clipa adevaratul sufet pereche?Pentru ca, pentru mine, sufletul pereche este doar copilul tau. Iubitul este partea inimii tale care te completeaza, care te face sa fii intreg. Copilul este cea mai importanta parte, cea care-ti implineste fericirea si armonia emotionala.
Copilul tau esti tu. Copilul tau este acel intreg "noi doi" (tu si iubitul tau) in miniatura.

Pentru Sofia si Luca, singurele stele care ar completa Universul.

marți, martie 15, 2011

marți, martie 08, 2011

...fara cuvinte...



Tremur toata...ca un spic de grau in adierea frenetica a vantului. Ma inclin spre stanga, spre dreapta, ingenunchez...si cersesc curmarea suferintei... Te privesc cu ochii mici, ca doua gamalii de ace, infrigurata de dor, ravasita de dragoste...te privesc si prin fluturul genelor, prin lacrimile cusute de iris...mai cer o ultima incercare...de a trai...
Mainile deseneaza spre cer povestea noastra, asa cum o stiu numai eu....suvitele de par imi sunt pagini in romanul nostru...scrise cu migala de tine...de mine....
Nu mai am glas sa-ti croiesc un cantec despre intensitatea sentimentelor ce imi leaga inima prin fire impletite si intortocheate de dragoste aurita...de inima ta...
Si stiu ca am gresit...si buzele-mi tremura,....genunchii mi se izbesc de tarana rece, incerc sa ma impotrivesc si sa ma sprijin in palme, insa durerea este mai mare decat puterea si dorinta de a lupta...
Intinsa pe pamant...cu doua siruri de lacrimi in colturile boabelor de piper care inceteaza sa mai clipeasca...pot sopti...ca iubesc....

F.M.B.B.

8 Martie - Ziua Femeilor din lumea mare




La fel ca si de Ziua Indragostitilor, am aceeasi intrebare: De ce trebuie o zi anume in care sa sarbatorim femeia? O zi in care sa ne purtam, adica sa va purtati, voi, reprezentantii sexului masculin, frumos cu femeile? O anumita zi in care sa le amintiti femeilor din viata sau jurul vostru cat sunt de frumoase, de gingase, sau cat de mult inseamna ele pentru voi?

Trist... pentru ca noi suntem printesele voastre in fiecare zi.

luni, martie 07, 2011

duminică, martie 06, 2011

Fata cu gol in suflet si visuri in pumni





Ce e de facut cand o relatie lunga se incheie? Ce mai e de spus cand realizezi ca omul despre care credeai ca-ti va si alaturi pana la cele mai indepartate batraneti, alege sa imbatraneasca fara tine? La ce mai ai de sperat cand vii seara acasa si gasesti armonia singuratatii?
Ai putea sa-ti iei cateva prietene, o cutie de inghetata, si filme de dragoste, si o duzina de servetele nazale. Si uite asa poti da start picaturilor de lacrimi care, dupa prima scena de dragoste se vor transforma in rauri, iar sfarsitul filmului (un happy-end, bineinteles) te va gasi cu fata lipita de podeaua rece, cu ghemotoace umede de servetele, cu obrajii scaldati in lacrimi, repetand la nesfarsit "de ce?", "de ce acum?", "de ce eu?". Ai putea sa te "inarmezi" cu haine atractive, machiaje colorate, parfumuri scumpe, si sa iesi la "vantoare". Si vei gasi un mascul pe post de "ajutor" in lupta ta spre vindecare.
Sau ai putea pur si simplu, sa-ti repeti ca "nimic nu e intamplator in viata". O despartire nu este o cumpana in viata. Este o incheiere a unei etape, a unei experiente, din care ai avut de castigat si de pierdut. Pentru ca relatiile nu sunt precum un cerc, fara inceput si sfarsit, ci precum o linie, ori dreapta, ori in zig-zag, o linie care a inceput in punctul A, si se incheie in punctul X.

Fata cu gol in suflet si visuri in pumni e o fata unica, si totusi comuna. In suvitele de par are cosite impletite cu momente de iubire, in parfumul ei este aroma scenelor de dragoste, iar cand inima ii bate transmite in aer o dragoste neconditioanata fara sfarsit. Are un gol in suflet, nu mic, nu mare. Doar un gol, o gaura captusita cu tristete, imbibata in lacrimi, si cusuta pe margini cu acceptare. Un gol care peste catva timp va fii umplut cu alta poveste de iubire. Este fata care plange. Dar plange dupa fluturasii care obisnuiau sa se zbenguiasca in stomacul ei. In suspinele ei se regasesc intrebari despre locul in care se afla acum fluturasii, fara sa stie ca in ea se dezvolta deja mici larve care vor contempla nasterea unei noi iubiri prin aparitia unor noi fluturasi.

Fata tine strans in pumni visuri pentru viitor. Pentru ca implinirea unui vis inseamna nasterea altuia. Pentru ca un vis neimplinit nu e un vis pierdut. Si inca mai e destul timp pentru a indeplini chiar si visurile ce credea ca sunt esuate.

Viata este prea scurta pentru a irosi timpul cu tristete.

Fata cu gol in suflet si visuri in pumni a devenit femeia cu inima plina de bucurie si iubire si vise implinite.

sâmbătă, martie 05, 2011

Cea mai frumoasa seara din viata mea


Cea mai frumoasa seara din viata mea...oricine ar crede ca va urma istorisirea unei frumaose intalniri cu un Fat Frumos mult asteptat. Dar nu! Cea mai frumoasa seara din viata mea am petrecut-o cu o orchestra de peste 80 de oameni, o sala plina de mai mult de 4000 de persoane, si cel mai important, ...cu Domnul Tudor Gheorghe. Am acceptat invitatia la concertul Maestului dintr-o lipsa acuta de distractie, insa s-a dovedit a fi cea mai buna decizie din ultima perioada.
Alergand haotic spre Sala Palatului, am intarziat :D dar numai 15 minute. Am urcat frenetic scarile pana la loja, am renuntat la hainele grele pline de frig, si ne-am asezat comod pe scaunele. In urmatoarele 15 secunde si-a facut aparitia Omul care avea sa-mi schimbe perceptia despre cultura si lume, si viata...in doar 2 ore. Concertul s-a numit "Al cincilea anotimp".
"Al cincilea anotimp este femeia". Acestea au fost primele cuvinte ale Maestrului. Asa au inceput cele mai minunate 2 ore din toata viata mea de pana acum. In momentul in care a inceput prima melodie, de la prima nota cantata de orchestra...mii de sentimente de incantare, impletite cu fericire m-au invadat. Porii mi s-au destupat din dorinta de a se unii cu sunetele muzicii, vocea Omului mi-a trezit la viata toate sentimentele amortite, uitate si chiar nedescoperite. Versurile imi umblau pe sub piele, inima uitase sa mai bata si parca nu mai respiram. Dintr-o data m-am simtit singura, fara nimeni imprejurul meu, iar in fata mea se afla doar Tudor Gheorghe care se unise cu ingerii si-mpreuna imi cantau mie, si numai mie. Atunci am aflat ce inseamna cu adevarat fericirea. Nu respiram de teama sa nu deranjez cantecele. Nu am scos nici un sunet pentru a nu dezola orchestra. Nu mi-am mutat privirea in alta parte decat la scena.
La cantecele despre mama,...broboane de apa s-au ingramadit sub iris impingandu-se una pe alta spre iesire. Drept rezultat, dare mici de lacrimi imi brazdau obrajii...."Mama esti mai frumoasa decat o duminica fara sfarsit".
Nu m-am gandit niciodata ca exista pe lume un om atat de frumos precum Domnul Tudor Gheorghe. Si nu ma refer la frumusetea fizica, sau exterioara, desi nu duce deloc lipsa de aceasta, ci ma refer la cea interioara care iese la suprafata prin simplitate, prin modestie, prin voce, prin versuri si cantece.
A fost cu adevarat DIVIN.
Mi-as dori ca in fiecare seara sa adorm pe basmele sau intamplarile povestite de Tudor Gheorghe. Si da, pot spune ca sunt indragostita. Indragostita cu adevarat, neconditionat...de concertul lui Tudor Gheorghe.
Am mii de sentimente de implinire sufleteasca pe care pur si simplu nu le pot exprima. Recomand tuturor...macar o data in viata sa mearga la un spectacol al Maestrului. Si scapati de prejudecata cum ca acest tip de ARTIST este "expirat", este pentru babalaci...din contra, EL este pentru toate sufletele tinere, pentru iubitorii de cultura adevarata, pentru mine, si pentru tine.

vineri, martie 04, 2011

Tudor Gheorghe



Diseara o sa-i savurez melodiile live can't wait :)

marți, martie 01, 2011

o zi obişnuită de 1 Martie








Azi noapte am visat că era iarnă, şi ningea cu fulgi bezmetici şi haioşi. Şoselele arătau ca o rochie de gală purtată de Lady Gaga, cu mici cristale sclipitoare, din organza albă, cu volănaşe de un alb imatur dar provocator. M-am trezit înfrigurată şi răsucită ca un covrigel cu susan uns cu miere...
Am deschis ochii, si soarele îmi invadase porii. M-am dezmeticit, şi am deschis larg fereastra pentru a lăsa visele să iasă afară, să zboare spre împlinire.Căldura mi-a învăluit simţurile, sugrumându-mi parcă respiraţia.Broboane de rouă mi-au acoperit tâmplele.M-am învârtit în casă, am reuşit sa agăţ pe mine o rochiţă din îngheţată de fistic, o gentuţă din paie împletite într-un dans frenetic pe ritmuri de salsa, mi-am răsucit părul sub o pălărioară din fire de iarbă de un verde crud, şi am zburat spre uşă.Tălpile goale îmi erau gâdilate de grăunţele de nisip, briza îmi sufla în palme.
Şi în sfârşit am văzut-o pe Ea. Era mai frumoasă decât îmi aminteam că a fost ieri. Albastrul în degrade ce se oglindea în volanele ei mă hipnotiza. Dantela albă care o unea cu plaja mă atrăgea cu o forţă de nedescris. Era marea mea iubire, prima şi singura iubire adevărată, necondiţionată, liberă, matură şi infantilă în acelaşi timp. Nici nu ştiu când am ajuns să mă unesc cu ea, dar era atât de plăcut si răcoritor...marea îmi furase rochiţa şi pălăria, în timp ce gentuţa se răsfăţa cu burtica la soare pe nisipul arzător. În timp ce apa sărată şi pură îmi inunda urechile, şi ochii, şi porii, şi tot....mi-am jurat că n-am să mai iubesc pe nimeni atât de mult, şi n-am să mai plec niciodată de acolo.

La mulţi ani tuturor, doamne şi domni, domnişoare şi cavaleri, fete şi băieţi, pentru că până la urmă primăvarea vine pentru toţi.Un început de basm!

duminică, februarie 27, 2011

For my m8


Dragoste in fiecare zi...
Dragoste in fiecare gest.... in fiecare secunda...in fiecare atingere...in toate cuvintele...in mangaieri...in ochii tai....in noi...



Martisoareeeee, pentru fiecare


























































Brose martisoare

Pentru Danuta, flori si dragoste

Martisor brosa