joi, aprilie 07, 2011

Femei vs. Barbati:reactii post-despartire






Relatiile de iubire nu sunt precum cercul: fara inceput si fara sfarsit. Cu inceputul nu este intotdeauna clar, dar cand vine vorba de sfarsit, fiecare retinem si cel mai mic manunt din ziua cu pricina.(ex: era o zi de mai, era marti, 8, afara ploua marunt, deci nici foarte tare, dar nici ca intr-o ploaie de vara, si vantul adia usor, abia miscand frunzele pomilor, si eram amandoi pe o banca in Cismigiu, o banca verde de lemn, cu picioare din fier negru...etc etc) Si dupa acest sfarsit pe care toata lumea si-l inoculeaza in creier, urmeaza dezlantuirea slabiciunilor celor parasiti.
De cate ori nu ati vazut un barbat, care, dupa ce este parasit de iubita, si cunoaste astfel sfarsitul relatiei, nu-si ineaca amarul in cateva (mai multe, ce-i drept) sticle de bautura?Sau, ii stiti pe acei barbati care odata parasiti, dau 'iama" in fetele "de ocazie" cu care-si umplu noptile, si zilele, diminetile (dupa nevoie)? Si ei, barbatii singuri, tristi, dezolati si deci, parasiti, au intotdeauna o scuza plauzibila (zic ei) cu privire la comportamentul lor post-despartire: "Beau pentru ca vreau sa imi inec amarul". "Beau pentru ca vreau sa o uit, si asa reusesc sa-mi iau gandul de la ea". "Am fost cu altele pentru ca nu ma gandeam decat la ea, si am vrut sa gasesc un ". Si toata lumea din jur ii intelege pe acesti "bieti, sarmani" barbati abandonati. Cu totii isi ofera umarul pentru ca masculul sa verse cateva lacrimi dupa a 5-a seara petrecuta in compania unei prostituate, cu totii isi ofera cu draga inima canapeaua din living pentru a se tolani "abandonatul" mahmur dupa o noapte crunta de betie. Ii menajam pe acesti barbati, ii intelegem, le gasim reactiile total indreptatite, si mai mult decat atat, dam vina pentru "nenorocirea ce s-a abatut asupra " pe ea, femeia de care s-a despartit.
Dar ea? Ea ce are voie sa faca o femeie dupa despartire? Cu siguranta ei ii sunt rezervate raurile de lacrimi, duzinele de servetele nazale, serile petrecute in compania prietenelor inchise in case, sirul infinit al intrebarilor "De ce?", "De ce eu?", "De ce?", "De ce?"....
Oare cum as fi vazuta de prietenii mei daca mi-as ineca supararea dupa despartire in cateva sticle de tequila, si nu le-as mai putea raspunde la telefon pe motiv ca eram picata intr-un sant? Cu siguranta nu ar avea aceeasi reactie de intelegere pe care ar avea-o fata de cel de care m-am despartit daca ar fi in aceeasi stare de mahmureala ca si mine.
Si atunci....de ce ne luptam pentru egalitate?