sâmbătă, februarie 26, 2011

dimineata tuturor...



Am deschis alene ochii...ploapele mi se pareau atat de grele de parca Mos Ene mi-ar fi cusut plapumi lungi de ele...special pentru a dormi mai mult...sau parca toate grijile din lume se odihneau pe ploapele mele...Si am izbutit intr-un final sa deschis ochii si lumina m-a invadat...mi-a intrat in corp prin urechi...prin nas...pe gura...razele de soare si-au creat drum prin corpul meu pana la inima...unde scanteind au aprins un foc al bucuriei ca am mai apucat o zi...
Corpul a inceput sa mi se miste involuntar...stia deja pe de rost toate miscarile...s-a ridicat din pat...si si-a indreptat pasii mici in sosete roz de lana cu ciucurasi din ghemul multicolor al bunicii spre fereastra...Ochii s-au marit...bataile inimii au inceput sa se intensifice cand, dand voalul de perdea la o parte, am zarit pe geam stelute mici de gheata ce tipau dupa ajutor...nici nu apucau sa isi duca la sfarsit rugamintea de ajutor...ca deja dispareau...in urma lor ramanand o lacrima, pret de cateva secunde. Apoi alta steluta disperata se lipea in locul celeilalte strigand si implorand ajutor...parca isi intindea manuta fragila alba si pufoasa spre mine dorindu-si sa o strang in pumn la piept....
Am deschis larg fereastra sperand sa salvez acei fulgi neprihaniti, sa ii adun pe toti in suflet si sa se topeasca de la caldura inimii....sau sa-mi inghete simtirea....
Mii de stelute au invadat camera intr-un dans haotic al fericirii... vantul suiera in fiecare coltisor al camerei parca incercand sa disciplineze dansu fulgilor...
Pe piele simteam sute de ace de raceala...picaturi de lacrimi, si apoi caldura...Am inceput sa ma invart frenetic prin camera in ritmul fulgilor, si ne-am imbratisat si ne-am soptit cat de bine ne simtim impreuna...si mi-au soptit ca ma cautau de atata vreme...si acum ca m-au gasit ne putem unii intr-o minge de foc si gheata...
Am inceput sa fredonam impreuna melodii pe care nici nu stiam ca le cunosc...ai am dansat, si am cantat...zile in sir....
traiam intr-o armonie rece si calda in acelasi timp...si in ziua cand au plecat...m-am simtit goala si trista...si scanteia din inima se stinsese...pleoapele nu mai erau grele insa nu vedeau bucuria de a trai...si-am adormit din nou, sperand ca atunci cand ma voi trezi...stelutele mele ma vor saruta pe frunte de "buna dimineata".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu