joi, iulie 14, 2011

Cum stii cand sa renunti?





Intrebarea asta m-a "bantuit" de multe ori pana acum...Si azi a revenit...doar ca, eu detin doar intrebarea, si nu m-am straduit niciodata prea tare sa aflu raspunsul, de teama sa nu fie ceea ce oricum in adancul sufletului meu stiu...si ma intristeaza.

Sunt lucruri in viata la care nu trebuie sa renunti niciodata, lucruri pentru care trebuie sa lupti la nesfarsit, sa nu te dai batut, sa nu spui "nu mai pot". Cred insa ca relatiile sentimentale, prieteniile, iubitii sau iubitele, nu fac parte din aceasta categorie.
Cand inceteaza dragostea sa mai existe? Atunci cand pe canapeaua ta din sufragerie se instaleaza "obisnuinta". Si o gasesti mereu tolanita acolo, uitandu-se la filem cu happy-end, bandu-ti toata berea din frigider, si mancandu-ti popcorn-ul. Si orice ai face, nu poti sa o gonesti. Nu e binevenita, nu plateste chirie, dar nici nu-i ceri...si uite asa, pe zi ce trece..o accepti in viata ta...pentru ca intr-un final sa ajungi sa o indragesti si sa crezi ca ea este tot ceea ce-ti trebuie. Ajungi sa-ti spui ca daca iubirea a fugit intr-o zi fara sa-ti dea de stire, decat sa o cauti, sa o regasesti, mai bine te imprietenesti si mai mult cu "obisnuinta".
Oare...nu cumva exact atunci cand iubirea fuge de acasa (fara a mai conta de ce, cum, unde, sau cu cine)... trebuie sa stii sa renunti?

Sa-ti indesi intr-un geamantan peticit toate planurile, si visele si sperantele, si sa pleci in cautarea unei alte persoane alaturi de care sa-ti continui drumul si telul, si planurile?


2 comentarii:

  1. Draga mea Rutza, cata dreptate ai!!!Ma regasesc total in vorbele tale minunate!
    Treci printr-un astfel de moment in care simti ca trebuie sa te desparti de cineva care ti-a fost candva extrem de drag, pe care l-ai visat sprijinul tau la batranete, dar care de muuuult timp nu mai are nici o treaba cu tine si simti ca trebuie sa te retragi? Sau nu e vorba despre asta?
    Acum iti spun din propria mea experienta in care dupa ani de "chin" sufletesc, tot acolo am ajuns si cand ma gandesc ca au trecut anii si m-am complacut in viata aceea, imi vine sa urluuuu la luna!!! Mi-am pierdut tineretea langa o fiinta care nu m-a mai dorit alaturi si nu m-a mai apreciat si in final de ce mi-a fost frica nu am scapat: despartirea. Am crezut ca lupt, dar nu poti lupta cand persoana de langa tine pur si simplu nu te mai doreste,si culmea:mi-o mai si spunea. Nu-mi mai doresc o relatie moarta, in care sa nu traim impreuna si sa ne bucuram de tot. M-am saturat asteptand ca el sa faca ce vrea si cand vrea, netinand cont de mine si sa ma multumesc cu firimituri din timpul pe care mi-l acorda (si asta nu mie, ci doar ca e prezent in casa). Mi-a fost extreeeeem de greu, dar am facut pasul. Am plecat si am incercat sa nu ma mai intorc in trecut oricat de transpirata ma trezeam noapte dupa nenumarate vise, oricat de tare ma apasa dorul de el. Incercam permanent sa-mi amintesc ca oricat l-as iubi si l-as dori in viata mea, el nu ma mai implineste si nu-mi ofera bucuriile pe care eu le merit. O femeie nu poate trai numai cu copilarii, are nevoie si de lucruri serioase, de planuri marete de viitor.
    A trecut destul timp in care doar m-am rugat si nu mi-a mai trebui altcineva, dar acum a aparut in viata mea cel pe care l-am visat de atatea ori cu ochii deschisi. Multumesc Cerului ca mi-a dat puterea de a renunta pentru a putea primi ce mi s-ar fi oferit mai demuuuult, daca eu nu ma incrancenam sa cred ca "lupt", cand de fapt era DOAR NEPUTINTA MEA DE A MA DESPRINDE.

    Cu empatie muuulta iti sugerez: renunta acum, caci anii trec, tineretea se duce si suferinta se acumuleaza si tot acolo vei ajunge. Nu te uita in urma. Ce a fost frumos va ramane. Da-i voie Cerului sa-ti ofere ceea ce meriti si iti doresti!!!
    Sa auzim numai de bine!!
    Si urmatoarele tale vorbe sa fie despre fiinta minunata pe care ai intalnit-o si care te va face sa scrii despre "cat de benefica este unoeri despartirea"!!

    RăspundețiȘtergere
  2. :) foarte frumos. multumesc pentru sfaturi

    RăspundețiȘtergere